Monahi, sihaștri și legende: Canaraua fetii și Mânăstirea Sfântul Gherman

Dobrogea este plină de legende, în care diferite chilii și biserici rupestre prind viață. Canaraua fetii este unul din locurile din Dobrogea, de o frumusețe aparte, cu o aură întemeiată de povestea unor legende. Am pornit la drum spre Canaraua fetii, împreună cu părintele Andrei, stareț al Mânăstirii Dervent și ghidul nostru pentru acest proiect de jurnalism pe teme religioase. Un drum cu Părintele înseamnă un drum spre cunoaștere. Pe acest drum, am aflat legenda locului, dar și faptul că în apropiere de Canaraua fetii a luat ființă o nouă viață monahală, Mânăstirea Sfântul Gherman. Canaraua fetii este un canion stâncos de aproximativ 20 de kilometri lungime şi 50 de metri înălţime ce începe  în apropierea oraşului Băneasa şi trece graniţa în Bulgaria, unde poartă numele de Suha Reka (râul secat).

HBS00003_0Există două legende din jurul Canaralei. Una dintre ele este mai veche, iar cea de a doua este formată recent. Legenda veche este cea în care se spune că atunci când turcii au pus Continue reading

Advertisements

Tropaeum Traiani: două milenii de istorie

Cu o înălțime de aproximativ 40 de metri, unul dintre cele mai mari monumente construite vreodată de Traian după cucerirea vreunei provincii, Tropaeum Traiani, este un important simbol al antichității de pe teritoriul României. Imediat după cele 7 scări care reprezintă temelia monumentului regăsim „nucleul” acestuia, îmbrăcat în blocuri de piatră, minuțios așezate pentru a crea un efect vizual cel puțin interesant. Situat în comuna Adamclisi, nu departe de București (aprox. 160 km) și nici de Constanța (aprox. 60 km), amplasamentul merită o vizită pe care eu garantez că nu o veţi regreta.

Viața dacilor, scene în piatră

Interesant de remarcat este și faptul că înălțimea monumentului, care măsoară 40 de metri, este egală cu diametrul bazei acestuia. Străjuit de 54 de metope realizate din calcar de Deleni, care înfățișează, în basorelief, scene din timpul luptelor geto-dacice, monumentul are, la partea superioară, trofeul bifacial, cu o înălțime de aproximativ 11 metri. Orientat către Roma, trofeul înfățișează o armură cu patru scuturi cilindrice.

IMG_4429

Monumentul a început să fie descoperit în 1882, odată cu primele săpături efectuate în Adamclisi de către Grigore Tocilescu, istoric, arheolog, epigrafist și folclorist român, membru titular al Academiei Române. Ceea ce putem vedea, însă, astăzi, în localitatea dobrogeană, este o reconstituire realizată de arheologi în 1977. Acesta este și momentul în care piesele originale au fost mutate în muzeul din Adamclisi, alături de alte piese descoperite în metropola antică Tropaeum Traiani.

Cetate în… etate

Mergând spre vest, aproximativ 5 minute cu mașina, găsim ruinele fostei cetăți Tropaeum Traiani, menționată în izvoarele istorice ca municipiu, pentru prima dată în anul 170. Întemeiată de Traian pe locul vechilor așezări geto-dacice de la Adamclisi, cetatea se află pe o prelungire joasă a dealului pe care a fost construit monumentul, care este legat de aceasta de un drum pietruit, accesibil și provocator.

DSC_0730

Întinsă pe aproximativ 10 hectare, cetatea Tropaeum Traiani din Adamclisi este considerată cea mai mare așezare civilă romană de pe teritoriul Dobrogei. Cândva locuită de familiile veteranilor care au participat la Războaiele Dacice ale Împăratului Traian, cetatea a dobândit rangul de „municipium” pe vremea împăratului Septimius Severus (193-211).

Cel mai bun moment în care puteți vizita complexul din Adamclisi este în timpul în care soarele bate în retragere, la apus. Recunosc, este unul dintre cele mai inedite pe care le-am surprins și care m-a surprins la rându-i.

DSC_0773

În mod neașteptat, scufundarea în atmosfera orașelor romane s-a concretizat printr-o baie în piscina pensiunii ”Tropaeum Traiani”, grație amabilității familiei Petrică și Mălina Lupu. Trebuie să mărturisesc, că, după apusul plin de măreție și după o zi de peregrinare pe dealurile, stâncile și ulițele Dobrogei, răcoarea apei ne-a revigorat și eram gata-gata să o pornim în miez de noapte spre noi descoperiri.

Veșnicie ascunsă într-o privire de bătrân

Nu departe de malul Mării Negre, la 15 km de oraşul Constanţa, se află oraşul Techirghiol, denumire provenită din limba turcă (Tekirgöl) şi care înseamnă lacul barbunului. Oraşul are o populaţie de 7.300 locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români, iar într-un număr mai mic, tătari şi turci. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocşi, iar o mică parte musulmani.

IMG_4072Oraşul Techirghiol este cunoscut ca fiind una dintre primele staţiuni din România unde exista o companie din domeniul farmaceutic, care foloseşte ingrediente extrase din lacul Techirghiol în scop terapeutic. Pe lângă faptul că este o staţiune balneo-climaterică, oraşul Techirghiol se bucură şi de o altă calitate, aceea de oază duhovnicească. Mănăstirea ,,Sfânta Maria” – Techirghiol este o mănăstire de maici, care luat fiinţă cu osteneala primului patriarh al României – Miron Cristea – în anul 1928, prin Continue reading

Artă și credință la Dervent

Când două iubiri nu mai sunt de ajuns între oameni, ia naștere o a treia. Așa se întâmplă și în cazul Mânăstirii Dervent.

Datorită numarului ridicat de credincioși care vin să se roage, atât de pe meleagurile noastre, dar și din străinătate, a fost necesară o schimbare. Comunitatea Mânastirii Dervent dorește tot mai mulți credincioși să își potolească setea din învățăturile mântuirii și începe construirea unei noi bazilici. Aceasta are să ofere loc de strajă unei noi generații de monahi, care, la rândul lor, vor să-și facă datoria față de biserică și neam, împărtășind credința prin fapte de vrednicie.

WhatsApp Image 2017-07-13 at 13.59Astfel pe data de 28 octombrie 2011, Î.P.S. Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului a oficiat slujba de punere a pietrei de temelie pentru construirea unei noi biserici la Mânăstirea Dervent. Noul locaș al Domnului va oferi un nou suflu pentru arhitectura bisericească Continue reading

Peștera Sfântului Andrei –cea mai veche biserică creștină din România

Am avut ocazia să vizitez foarte multe mânăstiri de-a lungul timpului, dar niciuneia nu i-am cunoscut istoria și secretele pe care le ascunde.

Sub numele de Peștera Sfântului Apostol Andrei este cunoscută o mânăstire dobrogeană situată în apropierea localității Ion Corvin, județul Constanța, care are o poveste impresionantă. Am aflat-o de la fratele Ioan, în smerenia lui socotindu-se doar ”un slujitor al lui Dumnezeu”. Iată ce mi-a povestit:

DSC_0945”Sfinții Apostoli, când au tras la sorți, fiecare a primit la Ierusalim câte o misiune într-un colț de pământ. Sfântul Apostol Andrei a primit următoarea cale: a mers la cetățile Egiptului, apoi au urmat Grecia, Bulgaria, Cipru, Armenia, Siria, Macedonia, Rusia și în final a ajuns în acest loc în  anul 34 d. Hr împreună cu 12 ucenici. Însă, nu acesta a Continue reading

Tropaeum Traiani – nu poezie, ci o poveste

Ca introducere, dar și ca o trecere în revistă a zilei ce a trecut – o altă zi, un alt traseu – de la Mănăstirea Dervent, casa noastră de aproximativ o săptămână, la Mănăstirea Sfântul Gherman, Mănăstirea Dumbrăveni și bisericile ei rupestre, de unde am privit peste Bașpunar, singurul sat din România locuit în totalitate de turci, până la Tropaeum Traiani.

DSC_0705Uneori, traseul parcurs este cel puțin la fel de frumos precum destinația, pot spune că așa ni s-a întâmplat și nouă. A fost vorba de ceva mai mult, nu doar de vizitat locuri, asimilat informații și apoi împachetarea lor într-un articol rigid. A fost și este vorba de prietenie, de zâmbete, de glume nevinovate, de oameni, de sfaturile acestora, de trăiri. Continue reading

Peștera Limanu, labirintul impresionant din Dobrogea

În apropiere de Mangalia, după ce trecem de ultimele case din satul Limanu, am ajuns pe o vale pe marginea lacului Mangalia sub care se ramifica Peștera Limanu, numită și Peștera Caracicola sau Peștera la Icoane. Dobrogea nu are multe peșteri, dar aceasta se află printre cele mai impresionante din țară, având o lungime de aproximativ 4.000 de metri – cea mai lungă peșteră de aici.

DSC_0188După ce am parcurs doar câțiva metri în interiorul peșterii am remarcat structura mai puțin obișnuită a galeriilor, scunde și cu o ramificare ciudată, amețitoare. Nu este de Continue reading

Lacul Techirghiol – de la legendă la realitate

Peisaje cu dealuri șerpuite care urcă și coboară, monumente istorice, biserici și chilii de cretă datate încă din perioada primului mileniu, peșteri ascunse sub movile, lacuri de calcar, toate acestea conturează imaginea feerică a zonei de sud-est a României, denumită Dobrogea.

DSC_0620O legendă vie ce completează înfățișarea misterioasă a acestei zone, este cea a lacului Techirghiol, situat la marginea localității Eforie Nord, la 12 km de portul Constanța. Provenită din etimologia turcă, denumirea lacului are o semnificație aparte și ascunde o Continue reading

Pelerini la altarele albe

La peste 1000 de ani de la inscripționarea primelor simboluri zoomorfe în cretă, dealul de la Murfatlar-Basarabi rămâne încă o enigmă a creștinătății și a modului inedit în care cei ce credeau în Hristos au ales să i se închine. Misterul, neelucidat încă, face ca România să se regăsească printre țările cu cele mai valoroase vestigii creștine din Europa.

IMG_3919Nu spun nicio minciună când afirm că Dobrogea nu se oprește din a mă surprinde. Periplul danubiano-pontic continuă astăzi cu orașul Murfatlar. Poziționat la jumătatea drumului dintre Constanța și Cernavodă, orașul se află pe malul canalului Dunăre – Marea Neagră. Pe lângă podgorii, zona mustește în vestigii, numite, pe bună dreptate, de localnici, minuni. Dealul de cretă ce găzduiește bisericile și chiliile buchisite de primii creștini este locul care, cu puțină voință, ar putea marca un punct important pe harta turistică a României.

Cea mai mare biserică, numită de arheologi „B4”, se impune nu doar prin dimensiuni (7 x 3,5m), ci mai ales prin modul inedit în care ferestrele, naosul și pronausul au fost poziționate: lumina se răsfrânge în așa fel încât scoate în evidență cele mai importante figuri, creând parcă o aură în jurul lor. De altfel, cu toate că ansamblul Murfatlar-Basarabi datează din jurul anului 900 după Hristos, ingeniozitatea cu care a fost gândit este uimitoare.

Popas urban: Lacul de cretă

In imediata apropiere a bisericilor este amenajat un lac. Fie că e denumit „Fântânița”, fie „Lacul de cretă”, limpezimea apei și modul în care, conform unor legende, își schimbă culoare în funcție de anotimp, lacul întregește peisajul paradisiac.

IMG_3963Tăcerea oazei de liniște, în care albul cretei și al varului se combină cu turcoazul apei poate rezulta însă și din faptul că locul a fost uitat, atât de autorități cât și de oameni: din ce în ce mai puțini turiști vin să se bucure de refugiul citadin, iar mărturiile de mii de ani se distrug din cauza nepăsării autorităților. De altfel, ultimele restaurări și investiții care au fost făcute în zonă datează din anul 1970, odată cu inițierea proiectului „Birciulescu”. Cum minunile sunt efemere, proiectul de restaurare nu face nici el rabat de la această regulă nescrisă: deși viitorul se anunța atunci unul promițător pentru  sit, prezentul demonstrează contrariul. Acoperișul se prăbușește, zidurile de ciment (construite cu  spațiu pentru montarea lifturilor) se acoperă cu mucegai, traseul și podețele de lemn se frâng, porumbei, stăpâni acum ai sitului, acoperă locurile cu ”urmele” lor acide, firele electrice care trebuiau să lumineze calea vizitatorilor atârnă dezolant, lasă acum  să se vadă întunericul nepăsării.

Cariera perfectă există: Murfatlar-Basarabi

Cele șase biserici și multitudinea de galerii și chilii sunt cu atât mai interesante cu cât le descoperi mai în amănunt. Numărul mare de inscripții și desene de pe pereți, care întruchipează oameni, animale, figuri geometrice ori simboluri ciudate, înscrisuri cu caractere grecești și chirilice (iar despre unele se pare că ar fi rune), toate te fac să vrei să știi mai mult. Demnă de remarcat este simplitatea mesajelor și a icoanelor scrijelite aici, simplitate datorată sărăciei creștinilor din acea vreme.

DSC_0159Pe de altă parte, toți pelerinii care au trecut pe la altarele albe au lăsat, la rândul lor, însemne în cretă. Nu e de mirare faptul că, deşi timpul trece şi şterge din inscripţiile vechi, altele noi iau naştere la fiecare vizită.

IMG_3930Chiar și așa, am rămas surprins să aflu că majoritatea vizitatorilor nu sunt dobrogeni, ci oameni din cu totul alte zone ale țării și chiar de peste hotare, toți împărțind aceeași părere: România are locuri minunate, oameni frumoși și ospitalieri, dar infrastructură și investiții în modernizarea și restaurarea siturilor aproape inexistente.

O zi prin Dobrogea

Cum ar fi dacă într-o zi ai avea de ales între două locații total diferite din Dobrogea, una invadată zilnic de valuri de turiști, căutând răcoarea mării, iar alta neatinsă încă de piciorul omului?

Curiozitatea de a descoperi locuri și oameni, a adus împreună un grup de nouă studenți, de la jurnalism și teologie, pe drumuri neasfaltate, departe de agitația urbană, pe coclaurile Dobrogei.

grup derventAstfel, s-a format echipa noastră, îndrumată de domnul profesor Mihai Coman, decanul Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării din București, Oscar Stănciulescu, doctorand și profesor asociat al facultății noastre, alături de Părintele Andrei, starețul Mânăstirii Dervent și Silviu, carismaticul nostru șofer.

Continue reading