Istoria, scrisă la Halmyris

În locul în care au fost descoperite moaștele celor mai vechi martiri creștini atestați în Dobrogea, la Halmyris, istoria nu se rescrie, așa cum spune clișeul. Aici, istoria se scrie. Și se scrie cu litere atât de mari încât, pe locul în care au fost descoperite moaștele Sfinților Mucenici Epictet și Astion se va înălța, cu voia lui Dumnezeu, cea mai mare Catedrală din Dobrogea.

IMG_4586Locuri atât de interesante precum cele din Dobrogea mai rar mi-a fost dat să explorez. Oprirea de astăzi: 45°1′30″N 29°11′52″E sau, pe scurt, comuna Murighiol, gazdă a cetății romane Halmyris și a mănăstirii cu același nume. Servind inițial drept sediul al unor unități militare și stație a flotei dunărene Classis Flavia Moesica, cetatea Halmyris reușește să surprindă și astăzi prin modul minuțios în care au fost gândite și realizată așezarea: de la băi publice cu apă caldă și până la biserică, nimic nu lipseste din peisaj.

Cu toate că au început acum mai bine de 35 de ani, cercetările continuă și astăzi. Unică şi complexă, cetatea, care a funcţionat până la începutul secolului al şaptelea după Hristos, are o formă trapezoidală, latura mică a acesteia fiind poziționată spre nord. Cele 15 Continue reading

Advertisements

Tropaeum Traiani: două milenii de istorie

Cu o înălțime de aproximativ 40 de metri, unul dintre cele mai mari monumente construite vreodată de Traian după cucerirea vreunei provincii, Tropaeum Traiani, este un important simbol al antichității de pe teritoriul României. Imediat după cele 7 scări care reprezintă temelia monumentului regăsim „nucleul” acestuia, îmbrăcat în blocuri de piatră, minuțios așezate pentru a crea un efect vizual cel puțin interesant. Situat în comuna Adamclisi, nu departe de București (aprox. 160 km) și nici de Constanța (aprox. 60 km), amplasamentul merită o vizită pe care eu garantez că nu o veţi regreta.

Viața dacilor, scene în piatră

Interesant de remarcat este și faptul că înălțimea monumentului, care măsoară 40 de metri, este egală cu diametrul bazei acestuia. Străjuit de 54 de metope realizate din calcar de Deleni, care înfățișează, în basorelief, scene din timpul luptelor geto-dacice, monumentul are, la partea superioară, trofeul bifacial, cu o înălțime de aproximativ 11 metri. Orientat către Roma, trofeul înfățișează o armură cu patru scuturi cilindrice.

IMG_4429

Monumentul a început să fie descoperit în 1882, odată cu primele săpături efectuate în Adamclisi de către Grigore Tocilescu, istoric, arheolog, epigrafist și folclorist român, membru titular al Academiei Române. Ceea ce putem vedea, însă, astăzi, în localitatea dobrogeană, este o reconstituire realizată de arheologi în 1977. Acesta este și momentul în care piesele originale au fost mutate în muzeul din Adamclisi, alături de alte piese descoperite în metropola antică Tropaeum Traiani.

Cetate în… etate

Mergând spre vest, aproximativ 5 minute cu mașina, găsim ruinele fostei cetăți Tropaeum Traiani, menționată în izvoarele istorice ca municipiu, pentru prima dată în anul 170. Întemeiată de Traian pe locul vechilor așezări geto-dacice de la Adamclisi, cetatea se află pe o prelungire joasă a dealului pe care a fost construit monumentul, care este legat de aceasta de un drum pietruit, accesibil și provocator.

DSC_0730

Întinsă pe aproximativ 10 hectare, cetatea Tropaeum Traiani din Adamclisi este considerată cea mai mare așezare civilă romană de pe teritoriul Dobrogei. Cândva locuită de familiile veteranilor care au participat la Războaiele Dacice ale Împăratului Traian, cetatea a dobândit rangul de „municipium” pe vremea împăratului Septimius Severus (193-211).

Cel mai bun moment în care puteți vizita complexul din Adamclisi este în timpul în care soarele bate în retragere, la apus. Recunosc, este unul dintre cele mai inedite pe care le-am surprins și care m-a surprins la rându-i.

DSC_0773

În mod neașteptat, scufundarea în atmosfera orașelor romane s-a concretizat printr-o baie în piscina pensiunii ”Tropaeum Traiani”, grație amabilității familiei Petrică și Mălina Lupu. Trebuie să mărturisesc, că, după apusul plin de măreție și după o zi de peregrinare pe dealurile, stâncile și ulițele Dobrogei, răcoarea apei ne-a revigorat și eram gata-gata să o pornim în miez de noapte spre noi descoperiri.

Pelerini la altarele albe

La peste 1000 de ani de la inscripționarea primelor simboluri zoomorfe în cretă, dealul de la Murfatlar-Basarabi rămâne încă o enigmă a creștinătății și a modului inedit în care cei ce credeau în Hristos au ales să i se închine. Misterul, neelucidat încă, face ca România să se regăsească printre țările cu cele mai valoroase vestigii creștine din Europa.

IMG_3919Nu spun nicio minciună când afirm că Dobrogea nu se oprește din a mă surprinde. Periplul danubiano-pontic continuă astăzi cu orașul Murfatlar. Poziționat la jumătatea drumului dintre Constanța și Cernavodă, orașul se află pe malul canalului Dunăre – Marea Neagră. Pe lângă podgorii, zona mustește în vestigii, numite, pe bună dreptate, de localnici, minuni. Dealul de cretă ce găzduiește bisericile și chiliile buchisite de primii creștini este locul care, cu puțină voință, ar putea marca un punct important pe harta turistică a României.

Cea mai mare biserică, numită de arheologi „B4”, se impune nu doar prin dimensiuni (7 x 3,5m), ci mai ales prin modul inedit în care ferestrele, naosul și pronausul au fost poziționate: lumina se răsfrânge în așa fel încât scoate în evidență cele mai importante figuri, creând parcă o aură în jurul lor. De altfel, cu toate că ansamblul Murfatlar-Basarabi datează din jurul anului 900 după Hristos, ingeniozitatea cu care a fost gândit este uimitoare.

Popas urban: Lacul de cretă

In imediata apropiere a bisericilor este amenajat un lac. Fie că e denumit „Fântânița”, fie „Lacul de cretă”, limpezimea apei și modul în care, conform unor legende, își schimbă culoare în funcție de anotimp, lacul întregește peisajul paradisiac.

IMG_3963Tăcerea oazei de liniște, în care albul cretei și al varului se combină cu turcoazul apei poate rezulta însă și din faptul că locul a fost uitat, atât de autorități cât și de oameni: din ce în ce mai puțini turiști vin să se bucure de refugiul citadin, iar mărturiile de mii de ani se distrug din cauza nepăsării autorităților. De altfel, ultimele restaurări și investiții care au fost făcute în zonă datează din anul 1970, odată cu inițierea proiectului „Birciulescu”. Cum minunile sunt efemere, proiectul de restaurare nu face nici el rabat de la această regulă nescrisă: deși viitorul se anunța atunci unul promițător pentru  sit, prezentul demonstrează contrariul. Acoperișul se prăbușește, zidurile de ciment (construite cu  spațiu pentru montarea lifturilor) se acoperă cu mucegai, traseul și podețele de lemn se frâng, porumbei, stăpâni acum ai sitului, acoperă locurile cu ”urmele” lor acide, firele electrice care trebuiau să lumineze calea vizitatorilor atârnă dezolant, lasă acum  să se vadă întunericul nepăsării.

Cariera perfectă există: Murfatlar-Basarabi

Cele șase biserici și multitudinea de galerii și chilii sunt cu atât mai interesante cu cât le descoperi mai în amănunt. Numărul mare de inscripții și desene de pe pereți, care întruchipează oameni, animale, figuri geometrice ori simboluri ciudate, înscrisuri cu caractere grecești și chirilice (iar despre unele se pare că ar fi rune), toate te fac să vrei să știi mai mult. Demnă de remarcat este simplitatea mesajelor și a icoanelor scrijelite aici, simplitate datorată sărăciei creștinilor din acea vreme.

DSC_0159Pe de altă parte, toți pelerinii care au trecut pe la altarele albe au lăsat, la rândul lor, însemne în cretă. Nu e de mirare faptul că, deşi timpul trece şi şterge din inscripţiile vechi, altele noi iau naştere la fiecare vizită.

IMG_3930Chiar și așa, am rămas surprins să aflu că majoritatea vizitatorilor nu sunt dobrogeni, ci oameni din cu totul alte zone ale țării și chiar de peste hotare, toți împărțind aceeași părere: România are locuri minunate, oameni frumoși și ospitalieri, dar infrastructură și investiții în modernizarea și restaurarea siturilor aproape inexistente.

Podişul Dobrogei, de la plus la minus

Ariditate cu farmec. Aceasta este sintagma care descrie perfect Podișul Dobrogrei. Relieful negativ, în care văile întâi coboară, multitudinea lacurilor, liniștea, dar mai ales oamenii, fac din această zonă un ”must-have” al vacanțelor din România.

IMG_374130 de grade la soare, vânt dinspre S-E și o atmosferă care te face să te simți înt-o altă lume. Locul în care expresia latinilor „homo locum ornet, non ornat homonem locus” își găsește transpunerea în realitate, cu atât mai mult vara.  Limitat în est de litoralul românesc, la sud de granița cu Bulgaria, podișul Dobrogei, căci desore el povestim, este străjuit de valea Dunării în nord-vest. Cu altitudini ce coboară sub 200 de metri, Podișul Dobrogei este gazda a zeci de lacuri, zeci biserici și de mănăstiri, mii de specii Continue reading