Nu doar o casă țărănească, ci un colț de suflet străvechi

După ce am vizitat meleagurile frumoasei Dobroge, ne-am întors în apropierea Mănastirii Dervent, la Casa Țărănească. Construită din piatră, lemn, chirpici și paie, această căsuță îmi aduce aminte de casa bunicilor noștri. Acoperită cu țiglă de culoare maro și vopsită cu o nuanță de albastru închis, mai că te aștepți să îți iasă cineva în cale din ea.

HBS00037Când intri înăuntrul ei nu știi la ce să te uiți mai întâi. La țolicile tricotate care te îndeamnă să intri, la paturile din pământ acoperite cu pături tricotate în culorii vii sau la Continue reading

Advertisements

Cișmele necunoscute din Dobrogea / Satul Turcilor

În drumul nostru spre diferitele locuri ale Dobrogei am surprins câteva izvoare, zăgăzuite de fântâni de piatră, frumos ornamentate, care par a fi uitate de lume. Ne referim la cișmelele din zona Dobrogei. Acestea au fost create cu scopul de a oferi o sursă de apă potabilă și răcoroasă, care să ajungă, cărate cu ciubere și cobilițe, la casele oamenilor. Totodată, turmele de animale care veneau de la păscut însetate, nu aveau alt loc unde să găsească apă pentru a-și potoli setea și, în acest fel, cu ajutorul cișmelelor se strângea o rezervă de apă pentru oi și alte animale.

DSC_0225Aceste cișmele lungi erau folosite și de femeile care aveau ca sarcină spălarea hainelor sau a covoarelor. Cișmelele sunt construite astfel încât să existe un loc de adăpost ferit de Continue reading

Povestiri din spatele Canalului Dunăre-Marea Neagră

Finalizat la 26 mai 1984, ceea ce ar fi trebuit să fie o măreaţă realizare a comunismului – Canalul Dunăre-Marea Neagră, reprezintă de fapt unul dintre cele mai sângeroase vise al regimului roşu. Ideea de a se construi acest canal între Dunăre și Marea Neagră a luat naștere în urma unei întâlniri la Moscova, în care Stalin i-a indicat lui Gheorghe Gheorghiu-Dej cea mai bună soluție pentru reconstrucția țării: realizarea unui canal care să taie Dobrogea de la vest la est, între Dunăre și Marea Neagră.

Parintele Andrei la canalSăpaturile au avut loc în două perioade. Prima perioadă a fost din 1949 și a ținut până în 1953, timp în care au lucrat doar deținuți politici. În această perioadă s-au săpat aproximativ 3 km doar la lopată și târnăcop, pornind de la Cernavodă. Colonia de deținuți s-a instalat pe locul numit Columbia, distrugând vechea așezare istorică a cetății în proporție de 70%. Respectiva tabără de deținuți a fost făcută pe ruinele așezării.

De reținut este faptul că, canalul este al treilea ca mărime din lume, pe locul întâi fiind canalul Suez și al doilea, Panama. Însă canalul de la Cernavodă, depășește prin milioanele de metri cubi escavați, și pe unul și pe celălalt. În prezent acesta are o adâncime de 7 m și o lungime de 94,4 km.

Cea de-a doua perioadă de construire a canalului a fost în timpul președintelui comunist Nicolae Ceaușescu, care și-a propus să finalizeze ceea ce începuse înaintașul său. S-a lucrat timp de 8 ani, din anul 1976 până în 1984, atunci când a fost inaugurată magistrala albastră. O parte din escavările de la Murfatlar, au fost cărate în mare și s-a format portul Agigea. Între timp s-au început și lucrările canalului de la Poarta Albă-Midia Năvodari, care au durat 3 ani. Acesta are o lungime de 33 de km și o adâncime de aproximativ 5,5 metri. La intersecția dintre cele doua canale s-a construit un monument “închinat celor care au fost exterminati de regimul comunist la lucările canalului în anii 1950-1953 pentru că și-au iubit neamul, credința și țara”. Inițiativa construirii Monumentului Memorial Poarta Albă aparține filialei A.F.D.P.R.-Constanța. Lucrările au început în noiembrie 1999 și după aproape un an acest simbol al tenacității celor care nu mai sunt a fost sfințit la 21 sempembrie 2000.

monument poarta albaPartidului i-a fost greu să recunoască eșuarea lucrărilor, ca urmare a condițiilor precare ale țării. Scopul inițial fusese însă in mare parte atins. Prevăzând deznodământul  fatal a fost gasită soluția justificatoare: “bande de sabotari și diversioniști infiltrați în conducerea Canalului și dușmanii de clasă au împiedicat realizarea acestei mărețe lucrări epocale.”

În realitate, în spatele intentiilor justificate de construire a Canalului, acelea de a face transportul mai scurt și mai ieftin spre mare, de a combate seceta și dorința de a crea un om nou cu nivel politic ridicat, a existat dorința de a  scăpa de elitele care s-au impotrivit comunismului și în general pe orice român care era socotit drept “dușman de clasă” sau “dușman al poporului”. Numărul total de victime ale canalului este încă necunoscut, și nu exista un cimitir care sa le fie dedicat. Ca să le dispară urma pe vecie, mortii au fost ingropați în malurile canalului, peste care s-au revărsat milioane de metri cubi de pamânt, rocă și apă. Părintele Andrei ne explică cum “atunci cand un muncitor era prins sub dig, era lăsat în urmă ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat, și se continuau lucrarile!”

„Înainte sa văd, părea imposibil ca o mulțime de oameni fără mașinării adecvate să poată construi un asemenea Canal, și abia după ce am vazut cu proprii ochi am înțeles efortul și munca depusă pentru a sparge kilometri în șir de podișuri de calcar. Canalul a fost creat în mare parte de muncitori care nu dispuneau de mașinării. Aceștia foloseau târnăcopul, lopata și puterea de la Dumnezeu, lucrând neîncetat, cu speranța de a mai vedea răsăritul din a doua zi”.

Foto: Cornelius Florin Stoica, Ioan Miclea

Mânăstirea Strunga

Într-un colț îndepărtat de lume, pe meleagurile Dobrogei, se află mânăstirea Strunga. În acest loc au trăit oameni gospodari, dar datorită condițiilor vitrege au părăsit satul, iar cei bătrâni au trecut la cele veșnice, în cimitirul satului, rămânând de veghe pe aceste meleaguri, ca mărturie, o bisericuță. Datează din anul 1836, a suportat îmbunătățiri în anul 1926, iar în acest moment fiind într-o stare de degradare avansată, a trebuit consolidată din nou, și a fost locul „în care s-a reaprins candela ortodoxiei stinsă de aproape 40 de ani pe aceste meleaguri”, așa cum spune maica stareță Filareta.

IMG_3749Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, și părintele Andrei, starețul Mânăstirii Dervent, au decis ca pe aceste meleaguri să fie construită această frumoasă mânăstire cu hramul ”Buna Vestire” și ”Sfântul Ierarh Nectarie”. Lucrările au început în 2007, atunci când a fost sfințit locul Continue reading