Centrul Muzeal Ecoturistic Delta Dunării- pragul dintre cunoaştere şi mister

Delta Dunării este una dintre cele mai fascinante zone ale României, însă înainte să ne adâncim în misterele ei, nu ar strica să aruncăm o privire şi peste aspectele de ordin ştiinţific.

DSC_0485Situat în inima orașului Tulcea, Centrul Muzeal Ecoturistic Delta Dunării cuprinde atât un muzeu, cât și acvariu public, destinate înţelegerii patrimoniului natural existent în Rezervația Biosferei Delta Dunării. Centrul a fost realizat prin colaborarea Consiliului Continue reading

Advertisements

Biserici rupestre, biserici noi: același drum spre cer

Departe de atmosfera tensionată a orașului, ascunsă între dealurile viu colorate ale Dobrogei se afla una dintre cele mai prețioase comori ale creștinismului. Complexul Rupestru de la Dumbrăveni păstrează încă în viață vatra ortodoxiei românești. Acest complex, care face parte din patrimoniul Mănăstirii Dumbrăveni, găzduiește două bisericuțe, câteva încăperi și o galerie din perioada paleocreștină.

20170706_143818Prima fază de locuire a complexului monahal a avut loc între sec. IV-VII, acesta fiind dispus pe două nivele suprapuse. Lăcaşul de la etaj prezenta un plan de bazilică cu Continue reading

Călcând pe paşii alor noştri

De cele mai multe ori când auzim de Dobrogea avem în minte două destinaţii: staţiunile de la malul mării şi Delta Dunării, însă nu ne dăm seama că acest ţinut străvechi găzduieşte nenumărate vestigii, care de abia aşteaptă să fie vizitate. Tabăra de creaţie jurnalistică mi-a dat posibilitatea să descopăr un loc care fascinează atât prin aura sa mistică, cât şi prin informaţiile istorice: Complexul funerar de la Documaci.

În urmă cu 24 de ani cercetătorii din cadrul Muzeului de Arheologie „Callatis” au descoperit un complex funerar datat între secolele 4 şi 3 înainte de Hristos, format dintr-un mormânt de mari dimensiuni şi o încăpere cu o formă rectangulară. În privinţa celei de-a două încăperi, arheologii nu i-au putut defini funcţionalitatea. Camerele au fost construite din blocuri masive de calcar. Ceea ce m-a uluit a fost atât precizia cu care blocurile au fost tăiate, cât şi îmbinarea perfectă a acestora, elemente extrem de importante ţinând cont de tehnologia utilizată la acea vreme. Intrarea se face printr-un dromos lung de 9,55 m care are deschidere în camera funerară. Încă de la primii paşi am simţit un aer profan care m-a dus cu gândul la filmele cu Indiana Jones, însă vă asigur că nu există niciun fel de capcane sau ghicitori, ci doar o sete incontrolabilă de a-ţi cunoaşte strămoşii.

Fascinaţia m-a cuprins cu adevărat din momentul în care am intrat în camera mortuară şi am observat fresca policromă, care în ciuda trecerii timpului, a reuşit să-şi menţină aspectul viu. Încăperea înaltă de peste 3 m era prevăzută cu o uşă ce avea un encadremment din marmură pictată cu motive geometrice. Pregătindu-mă să ies am dat din nou nas în nas cu o surpriză demnă de a-mi ţine în viaţa setea de cunoaştere. Pe peretele de nord şi pe cel de sud ale primei camere am descoperit grafitti cu reprezentări antropomorfe, zoomorfe, pentagrame şi nave.  Vă pot mărturisi că un asemenea moment este unic în viaţă şi că te ajută să realizezi că în toată nebuloasa în care trăim există un semn, oricât de mic care să ne pună în legătură cu cei care au trăit pe aceste meleaguri cu mult înaintea noastră.

Există şi momente în care istoria începe să putrezească şi echilibrul dintre trecut şi prezent devine extrem de fragil, prin prisma ignoranţei, materialismului şi a lipsei de respect. Atât excavaţiile din perioada modernă pentru obţinerea argilei, cât şi cele 2 profanări din sec. II şi IV d.Hr. au produs daune mormântului. Dromosul şi camera funerară au fost umplute cu un strat de pământ, iar blocurile de piatră căzute au obligat la construcţia unei intrări mai mici. Ceea ce este cu adevărat dureros este nepăsarea contemporanilor noștri, care consideră vestigiul o groapă de gunoi. De la PET-uri şi doze până la coji de seminţe, toate îşi fac veacul în mormânt și se pare că nimănui nu-i pasă.   Chiar dacă edificiul zace în voia sorţii, autorităţile nu s-au deranjat să schimbe cu ceva situaţia.

Mormântul se află la ieşirea din Mangalia, aşa că orice explorator sau simplu curios poate să-i facă o vizită. Din punctul meu de vedere experienţa a fost surprinzătoare şi educativa, reuşind să îmi deschidă o altă perspectivă asupra lumii. Aşa cum îmi place să spun atunci când vizitez un obiectiv istoric: călcăm pe istorie!

Simplitatea dă gustul!

De cele mai multe ori trăim cu impresia că lucrurile complexe sunt cele care ne fac fericiţi, însă dacă privim mai atent vom descoperi că esenţa se afla în lucrurile simple. Pe această regulă se bazează Dobrogea, o regiune în care simplitatea dă gustul.

mancare 1Bucătăria dobrogeană se remarcă prin simplitatea şi varietatea culinară. În ciuda faptului că regiunea prezintă un climat arid, natura are puterea să surprindă oferind din abundenţă diverse ingrediente. Cu toate că zona are acces atât Marea Neagră, cât şi la Continue reading