De la traco-dacic la tragic, de la Bizantin la chin

În drumurile noastre din programul ”Jurnalism la Dervent” am vizitat și fosta cetate dacică Sacidava. La suprafață este cu totul impresionantă. Poziționarea strategică de care odinioară dacii, romanii și urmașii lui Constantin cel Mare – bizantinii – s-au bucurat, acum rămâne doar o ruină printre ruine. Uitată de om, vreme și lume.

Fosta capitală a sacilor, un fost trib traco-geto-dacic, și-a păstrat cu mândrie numele și în perioada romană, ulterior devenind fortăreață bizantină. Am observat cum strop cu strop pereții cetății ne spun povești despre ei. Zidurile vizibile astăzi, începând de la bază, au un construct primitiv, format numai din pământ sau lut. Aceste trepte în istorie ne arată drumul ce pleacă încă de la daci, el păstrând ferm direcția prin istorie. Deasupra lor este turnat un amestec de piatră și cărămidă – specific romanilor – continuat cu un model făcut numai din piatră, întărit de bizantini.

Sacidava nu este singurul sit lăsat de izbeliște, dar măcar încă ne putem bucura de virginitatea locului. De mirosul curat al aerului și al Dunării, de foșnetul ce vine din plante uscate și de o priveliște răpitoare.

În schimb nu putem spune același lucru și despre ruinele de la Aliman, care sunt vecine cetății. La ieșire din Aliman, o comună retrasă din județul Constanța, de pe lângă Cernavodă, zac la baza unor munți de gunoaie alte descoperiri. Aici am găsit simboluri vechi, scrijelite în stânci de oameni de demult.

Calul și călărețul tracic, încă luptând în cursa lentă a timpului, cu hățurile destinului ținute strâns. Ioan Petru Culianu, în monumentala ”Enciclopedy of Religion”, citează analizele lui Dimiter Detschew, care susține că mitul și imaginea călărețului tracic datează încă din secolul al IV-lea dinaintea erei noastre și durează până în secolul al IV-lea dupa Hristos. El consideră că numele călărețului tracic își are originea din etimologia cuvântului tracic pentru erou (*ierus* sau *iaros*),  probabil și de aici dorința pentru posteritate a acestuia.

Amprenta bizantină este lăsată și ea adânc pe meleagurile Dobrogei. În căutările noastre am văzut, pe același perete cu inscripțiile tracice și o cruce de origine bizantină.

This slideshow requires JavaScript.

Dar acestea nu sunt ” exponatele” cele mai importante ale zonei. Ca în multe alte locuri atât de frumoase ale țării, gunoaiele cotropesc încet-încet natura. La Aliman, bureții din saltele, molozul rămas de la case și aruncat pe unde s-a putut, sticlele, plasticul, cutiile, pamperșii și carcasele de animale împrăștiate fură toată atenția călătorului pribeag.

De-a lungul și de-a latul teritoriului Dobrogei se zăresc încă nenumărate coline – probabil morminte tracice – care se pot vedea aproape la tot pasul, dar nu sunt sau nu vor să fie încă descoperite. Setea omului pentru cunoștințe și istorie a fost suprimată de nepăsare.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s