Hramul mânăstirii Lipnița – prilej de bucurie pentru dobrogeni și pelerini

Oameni uniți de aceleași trăiri

Val de emoție pură. Liniște sufletească. Gânduri – o mie. Asta am trăit când, puțin după răsăritul soarelui, am intrat pe poarta Mânăstirii Lipnița din județul Constanța, care pe 29 august și-a sărbătorit ocrotitorul, Sfântul Ioan Botezătorul.

IMG_1846O cărare lungă,  grupuri de oameni adunați pe mai multe coloane, chipuri de femei acoperite de basmale, priviri angelice de copii îmbrăcați în costume populare, pelerini cu însemne distinctive reprezentate de eșarfe de un galben intens, turiști veniți de pretutindeni, toți încercau să ajungă cât mai aproape de locul unde preoții slujeau Sfânta Liturghie. Atâtea fețe străine care luau contact pentru prima dată au fost unite de același scop: slava lui Dumnezeu și  mântuirea.

Toți țineau capul plecat, se închinau și ascultau cu smerenie glasul preoților ce rosteau rugăciuni. Nimic nu-i putea face să iasă din această atmosferă. Nici măcar țipetele copiilor care alergau în incinta mânăstirii, tratând totul ca pe o simplă joacă.

M-am uitat la fețele lor și chiar dacă încremenite, am încercat să privesc dincolo de trăsăturile fizice. Căldura din ochii lor transmitea liniște și emoție. Am simțit cum se rugau în gând, cum își spuneau durerile și își dădeau frâu liber ideilor. Fiecare experimenta o trăire diferită, un sentiment aparte.

M-am așezat în rând cu ceilalți oameni și simțeam că aparțin locului, deși era pentru prima dată când mă aflam acolo. Glasurile preoților se împleteau perfect și când atingeau o notă mai înaltă, îmi transmiteau un fior profund, încât simțeam „pielea ca de găină” și gândurile mi se întrerupeau.

IMG_9950Timpul s-a scurs atât de repede încât nici nu am realizat că slujba durase aproximativ 4 ore, pentru că atunci când trăiești intens anumite lucruri, cu greu te mai poți detașa de ele. (Cristina Moraru)

Sărbătoare la Mânăstirea Lipnița – ocazia contopirii tradiției cu credința de la mic la mare

Copilăria este cea mai pură etapă a vieții. Se spune că dacă vrei adevărul, simplu, nefiltrat, întreabă un copil. El îți va răspunde sincer.

Așa am făcut și eu la sărbătorirea hramului Mănăstirii Lipnița, al cărei Sfânt protector este Ioan Botezătorul.

Pe lângă atmosfera pătrunzătoare dată de cântecele Sfinților Părinți, oamenii prezenți au oferit o energie aparte locului și au întregit tabloul de sărbătoare sfântă.

Tradiția s-a contopit frumos cu cele sfinte și, astfel, zeci de pelerini de toate vârstele au purtat costume populare. Cei mai savuroși reprezentanți ai tradiției au fost copiii.

cof

Ochii mi-au văzut, sufletului i-au plăcut și mintea mi-a fost curioasă. Așa am intrat în vorbă cu cei mici și am aflat cum văd ei evenimentul și de ce sunt îmbrăcați în costum popular, în detrimentul vestimentației moderne.

Simona, (5 ani), are un costum popular specific zonei Ardealului, pentru că ea, la origine, este bistrițeancă. Este a doua oară în viața ei când îmbracă astfel de haine. Mai are acasă un costum. Mi-a spus că a fost îmbrăcată de mama. Și am crezut-o pe cuvânt. Așa mamă, așa fiică. Dragul pentru tradiție se transmite de la o generație la alta.

cofMaria, (8 ani) stă în poarta Mânăstirii și se lasă admirată de vizitatori. Îmi spune că bunica a pregătit-o pentru ocazia de astăzi și că tot ea i-a inspirat credința. Nu e prima dată când participă la un eveniment de acest fel. Toate acestea mi le spune, jucându-se cu ciucurii iei și ridicând privirea din când în când pentru a-mi zâmbi.

Narcis (9 ani) și Andrei (10 ani) sunt foarte zâmbitori și energici. De la ei am aflat că sunt din sat și părinții sunt responsabili de portul lor. Îmi spun că le place și că se simt în largul lor la sărbători religioase pentru că, de mici, părinții i-au învățat ce este respectul și iubirea pentru cele sfinte. Sunt foarte mândri de hainele lor și îmi spun că poartă mereu la biserică astfel de haine.

cof

Se spune că haina îl face pe om, dar și haina dacă este purtată cu demnitate și mândrie poate da viață poveștilor vechi, dincolo de țesătura brodată. Tradiția merge mai departe și ce poate fi mai frumos, văzând că este purtată cu drag de copii, de cei care nici cu vorba, nici cu privirea, nu au învățat să mintă? (Gabriela Pătrulescu)

Unicitatea portului tradițional românesc

Portul tradițional românesc a depășit cu mare succes granițele țării, fiind admirat de-a lungul timpului de mai mulți oamenii, pe unii chiar inspirându-i în a face reinterpretări ale acestuia. În partea sudică a României, în ținutul Dobrogei, inspirația și cultura iei au căpătat noi ințelesuri. Aceasta reușește să captiveze de fiecare dată privirile pelerinilor ce vizitează în zilele de sărbătoare mănăstirile din zonă.

Reinterpretarea costumului

În data de 29 august, în cadrul mănăstirii Sfântul Ioan Botezătorul din Lipnița, Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, alături de un sobor de preoți și diaconi, a săvârșit Sfânta Liturghie, eveniment la care au luat parte un număr mare de enoriași. Așa cum este și tradiția, cei care iau parte la acest hram trebuie să poarte straiele populare din zonele de proveniență. După ce am asistat la slujbă, am observat costumația celor prezenți și am putut remarca un contrast puternic între cămășile traditionale, fabricate din pânză topită și cele reinterpretate din materiale textile. Influențele și trendurile din lumea modei au reușit să păstreze formele geometrice cusute cu fir strălucitor, deși pot fi văzute foarte ușor noi motive cu alură populară adăugate pe guler sau chiar pe mânecile cămășilor.

La portul feminin, accesoriile diferă, de la coronițe împletite din flori, pălării de vară, gentuțe cusute manual, până la batistuțe cu motive asemănătoare celor de pe mâneci. Remarcabil însă a fost portul bărbătesc, care a rămas “neatins” de noile tendințe. Cămașa și pantalonul din pânză topită se păstrau la fel și erau însoțite de brâul tradițional, în culori de roșu, negru sau chiar albastru.

Simplitatea și finețea cu care a fost realizat portul dobrogean, încă de la începuturi, au reapărut chiar și în vestimentația celor mici. Însoțiți de către bunici sau părinți, copiii puteau fii zăriți imediat în mulțimea de credincioși din curtea bisericii Sfântul Ioan Botezatorul.  Fie că aveau opincuțe roșii, fie că purtau ia românească, aceștia “defilau” cu mândrie, ducându-și tradiția mai departe, fiind admirați de vizitatori.

Este important ca tradiția romanească să nu se piardă pe parcurs, iar vestimentațiile din zonele cu tradiție ale țării să fie purtate cum se cuvine. (Andra Tudorache)

Pelerinii – căutătorii lui Dumnezeu

În pelerinaj, Dumnezeu şi omul se caută reciproc şi se intersectează în mod spontan şi misterios. În toată Sfânta Scriptură vom întâlni astfel de relatări la tot pasul, începând de la Avraam şi continuând până-n perioada Mântuitorului, căpătând cu Acesta o altă importanţă.

Localnicii sunt cei dintâi vestitori ai sărbătorii ocrotitorului spiritual al unui loc. Ei bine, nici până astazi nu și-au schimbat tradiția. La slujba hramului de la Mânăstirea Lipnița, credincioșii au fost prezenți înca de când s-a crăpat de ziuă. Rolul lor este să păzească porțile mânăstirii cu roade proaspete, specifice sezonului, culese din propriile livezi. Pelerinii care nu pot rămâne să mânânce la masa de hram pot oricând să se bucure de fructele care îi așteaptă la porți.

Pelerinajul constă într-o diversitate, turiști și pelerini venind de pretutindeni, iar prin intermediul agenției de turism Basilica Travel, mulți credincioși se adună sub o singură culoare unificatoare spre mântuire. Ei poartă o eșarfă galbenă care reprezintă lumina, fiind prezența Bisericii Ortodoxe Române.

Galben: pământ, lut, struguri, lumină, unitate, caldură. (Florin Valeriu Stan, Vlad Vasilescu)

bscap0010“Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut ca să fie lumină înaintea Soarelui dreptății. Nu s-a potolit de frica cuiva, ci dimpotrivă vrajmașii s-au potolit și au fost învinși atunci când au venit asupra sa. S-a lăsat biruit omul cel firesc ca să fie biruitor cel duhovnicesc” – Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului în cuvântul de învățătură rostit cu ocazia hramului Mânăstirii Lipnița, în 29 august 2018. Florin Cornelius Stoica a realizat un scurt reportaj video care vă introduce în atmosfera de la această sărbătoare și pe care îl puteți viziona aici.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s