O istorie paleocreștină descoperită din întâmplare

Experiența noastră pe meleaguri dobrogene se apropie de final, un final la care nu mă gândeam, nu credeam că o să vină și că o să fie atât de dificil. Spun dificil, pentru că m-am atașat atât de mult de tot ceea ce înseamnă Dobrogea și tot ceea ce este specific acesteia, de la oameni, locuri, povești impresionante ascunse după chipuri calde, până la mâncare, tradiții și obiceiuri. Pe lângă toate acestea mai este ceva, care cu siguranță mă va ține legată de plaiurile mirifice, și anume familia pe care am clădit-o în decursul unei săptămâni, familie frumoasă, formată din caractere diferite, care s-au armonizat în timpul peregrinărilor și al muncii în redacția noastră ad-hoc. Nouă studenți – șapte de la jurnalism și doi de la teologie, împreună cu domnul decan Mihai Coman,  Oscar Stănciulescu, doctorand și cadru didactic asociat al facultății noastre și domnul Silviu, șoferul și prietenul nostru de nădejde, au făcut istorie. Ea nu s-ar fi putut întemeia fără părintele Andrei, starețul Mânăstirii Dervent, un om căruia nu-i voi putea mulțumi niciodată îndeajuns pentru că a făcut din această tabără o experiență care a marcat traseul vieții mele. Am simțit nevoia să împărtașesc aceste lucruri înainte de a începe să vă povestesc despre următoarea destinație, pentru că am  trăit ceva ce poate nu voi mai avea prilejul în viață să trăiesc.

După o zi lungă, începută încă de la primele ore ale dimineții, ajungem la poalele dealului Piatra Roșie, la monumentul paleocreștin din Niculițel, județul Tulcea. Pe principiul  “nimic nu este întâmplător”, așa a fost descoperită și această construcție, . După o ploaie torențială, apele care au dat năvală peste sat, în primăvara anului 1971, au dezvelit o porțiune din cupola unei cripte, atrăgând privirile localnicilor. Aceștia au săpat și astfel au descoperit un sicriu și oseminte vechi. Au anunțat autoritățile, iar arheologii au făcut săpături până la găsirea intrării. Toate aceste date ne sunt prezentate de părintele Andrei, care s-a născut și a copilărit în Niculițel, chiar în locul pe unde trecea pârâul care a dezgolit cripta, acum secat.

IMG_4668Cercetarea a fost lungă și anevoioasă la vremea respectivă, dat fiind faptul că monumentul era amplasat într-o zonă locuită, la intersecția unor căi de acces. Împreună cu ghidul nostru, Cornelia Odagiu, director al muzeului, am pășit în interior; aici ne-a relatat  istoria acestuia. La suprafață puteam observa cripta, mormântul propriu-zis în care s-au păstrat mai bine de 1.700 de ani moaștele a 4 sfinți: Zotikos, Attalos, Kamasis și Philippos, și pe care le găsim acum la Mânâstirea Cocoș. Peste acestea, la sfârșitul secolului al IV-lea s-a ridicat bazilica, în așa fel încât să cuprindă sub altar mormintele acestora. Însă, în secolul al VI-lea, bazilica este părăsită, iar în timp ruinele au fost acoperite cu pământ și vegetație, încât i s-a pierdut în întregime urma. Nefiind menționată în documente (existau referințe la cetățile romane din zonă, dar nu localizări precise), totul a rămas ascuns până în 1971.

IMG_4670Bazilica a fost concepută la  sfarșitul secolului al IV-lea, după un plan roman bazilical creștin, cu absidă semicirculară, naos rectangular, împărțit în trei nave prin stâlpi de sine stătători, care sprijineau un acoperiș de lemn în două ape. În zona centrală a absidei, sub pavimentul altarului se află o criptă martirică monumentală. Complet îngropată, construcția etajată a permis adăpostirea a două grupuri de martiri: un grup de patru în partea superioară, respectiv alți doi martiri la nivelul inferior. Scheletele celor patru martiri se aflau într-un sicriu colectiv. Numele Zotikos, Attalos, Kamasis și Philippos și calitatea de martiri creștini a lor sunt înscrise în tencuiala crudă a pereților criptei. Numele și vechimea celorlalți doi martiri rămân necunoscute, singura mențiune asupra lor fiind făcută de inscripția care bloca accesul în zona inferioară a criptei. „Aici și dincolo sângele martirilor.”

IMG_4678De formă cubică, cu elemente decorative specifice monumentelor funerare antice, cripta reprezintă prima transpunere în arhitectura paleocreștină a concepțiilor care stau la baza mausoleelor greco-romane. În prezent, ansamblul este cuprins într-un edificiu de protecție a cărui geometrie plană preia forma mormântului paleocreștin. Expoziția permanentă de obiecte paleocreștine, ce poate fi văzută în interior și galeria destinată vizitatorilor completează întregul ansamblu monumental.

Monumentul de la Niculițel este unul unic în Europa și include cea mai veche construcție de acest gen din România.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s