Techirghiol – vindecare trupească și sufletească

Oaza duhovniceasca de la malul lacului Techirghiol reprezintă încă din secolul al XIX-lea un sanctuar destinat preoților din întreaga țară. Sanatoriul care a luat ființă datorită primului Patriarh al României, Miron Cristea, a fost salvat de către succesorul său, Patriarhul Justinian Marina. Astfel, în anul 1951 acesta aduce aici o bisericuță originară din Maiorești, județul Mureș, construită în secolul XVIII si dă viață unui schit de maici. Între 1965-1967 Patriarhul Justinian a inițiat lucrări de renovare și de extindere a locului care urma să-mi schimbe viața.

IMG_4086În urmă cu aproximativ 12 ani am fost dus de catre părinții mei la Techirghiol. Vreme de trei veri am fost pacient în sanatoriul de copii de acolo, lucru care n-a fost ușor. În prima vară totul s-a întâmplat atât de repede, încât nu-mi pot aminti mare lucru. În cea de-a doua am început să ofer o cu totul altă atenție orașului. Mai târziu am vizitat pentru prima oara mânăstirea de la Techirghiol, care de altfel este situată vizavi de sanatoriul care m-a ajutat atât de mult. Îmi aduc aminte, copil fiind, nu am dat mare importanță locurilor în care mă aflam, cu atât mai mult unei mânăstiri. La fel s-a întâmplat și în cea de a treia vară, deși dacă nu mă înșeală memoria, am apreciat altfel istoria și însemnătatea pe care o oferă acestui oraș.

Anii au trecut atât peste mine, cât și peste oraș. Puține sunt lucrurile care au rămas identice. Puține sunt și persoanele cunoscute mie din acea vreme. Un lucru în schimb a rămas la fel: mânăstirea! Deși pe alocuri recondiționată și cu o nouă biserică ce atrage noi suflete cu fiecare bătaie de clopot, aceasta îmi transmite aceleași simțăminte ca în copilarie: pace si bucurie. Mă bucur sa văd și astăzi statuia Sf. Pantelimon, care este poziționată în mijlocul sanatoriului,  arătând și purtarea de grijă a acestuia fată de bolnavi, el fiind un doctor fără de arginți.

Un adjuvant al experiențelor mele cu Techirghiolul este fără îndoiala Părintele Arsenie Papacioc, apostol al Dobrogei, fără de care mânăstirea Sf. Maria și chiar întregul oraș nu ar fi fost la fel. În retrospectivă realizez că, fără a avea în mod precis acest scop, bătrânelul cu barbă răsfirată și ochi pătrunzatori a ajutat la clădirea viitorului meu și la formarea mea ca persoană.

Nu am căutat în mod intenționat vindecarea mea trupească și sufletească, cu toate acestea în momentul în care am pășit în acest loc minunat, lucrurile s-au întâmplat de la sine. Trupul fragil mi-a fost tămăduit, iar odată cu maturitatea am primit și pacea sufletească.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s